3 beneficii pentru care să mergi cu piciul la patinoar

Salut şi La Mulţi Ani !

Imediat după Crăciun, că să mai fac loc altor porţii de sarmale şi cârnaţi, m-am hotărât să merg cu copiii la patinoar şi am plecat spre Cişmigiu. Era o zi senină, câteva grade bune peste zero şi, pe drum, mă gândeam dacă nu cumva gheaţa de pe patinoar se transformă deja în piftie. Am traversat parcul mai mult în fugă ca nu cumva să ne deturneze copiii la unul din locurile de joacă pe lângă care am trecut.

Mergeam la patinoar sperând şi rugându-mă în gând la o experienţă mai fericită decât primele lor două ieşiri pe gheaţă de anul trecut. Atunci împrumutasem pentru Felix o pereche de patine roz de la fetiţa unui coleg iar lui Filip, după ce nu am găsit de închiriat numărul lui, am spart puşculiţa şi i-am cumpărat o pereche nouă de patine. Apoi am oftat îndelung când a intrat prima dată pe gheaţă cu ele şi a spus prompt că nu mai vrea să patineze niciodată pentru că nu ştie. Nu puteam să îl învinovăţesc pentru că picioarele lui pe patine se ţineau “drepte” ca două spaghete bine fierte iar ale lui Felix parcă se inodau ca nişte fussilli. Atunci nu putusem să îl învăţ pe niciunul să patineze. M-am deplasat 5 minute cu el pe gheaţă stand cocoşat că să îl pot ţine de la spate de sub braţe apoi am făcut o pauză ca să îmi îndrept spatele şi după încă 5 minute de ţinut lecţii aplecat de spate cu Felix am zis că e suficient pentru nişte începători şi am plecat cocoşat.

Acum, fiind mai mari, mergeam cu alte aşteptări.
Rozul nu mai intra în discuţie, şi am închiriat de la un centru de închiriere de lângă patinoar o pereche de patine albastre pentru Felix, care are 4 ani. Eu aveam patinele pe care am învăţat să merg în studenţie iar Filip (are 6 ani) pe cele noi. Mami a rămas să ne “asiste” de pe margine.
Cum am intrat pe patinoar am întrebat pe cel care îţi pune brăţara de acces dacă există vreun instructor pentru copii şi el, făcând un semn, a apărut imediat un tip care mi-a spus că la sfârşitul lecţiei copiii mei vor sta în picioare pentru 50 lei/copil. M-am uitat la ceas şi i-am spus că mai sunt totuşi doar 30 minute din program: mi-a făcut o reducere de 10lei/bucata. Rememorând rapid ultima experienţă cu ei şi consolandu-mă că am la mine banii strânşi cu pluguşorul de pe la bunici am bătut palma şi i-am predat copiii. Apoi am văzut-o pe mami care auzise discuţia şi mima că înşurubează un bec în dreptul capului: i-am răspuns că este o investiţie în viitorul copiiilor şi al sănătăţii spatelui meu. M-am bucurat foarte mult când i-am văzut că merg cu patinele pe gheaţă câţiva paşi fără să li se împleticească picioarele ţinând-ul pe instructor de mână. Eu nu reuşisem performanţă asta în anul precedent. Instructorul mai avea un grup de 4 copii, în colţul din stânga intrării, pe care îi păstorea ca pe nişte pinguini printre jaloane. I-am lăsat în grija lui şi a mamei şi m-am strecurat în mulţimea care se învârtea în acelaşi sens alunecând pe gheaţa decentă.
După ce am dat două ture Filip intrase în rândul pinguinilor mărşăluitori iar Felix încerca să îi imite fiind însă ţinut de glugă de către instructor. I-am lăsat din nou şi am văzut în colţul din dreapta, delimitat cu nişte scaune mici de plastic, un grup de alţi 5 copii bâţâind pe gheaţă. Al şaselea era ţinut din spate de o domnişoară pe care am compătimit-o instant. Ea s-a ridicat însă şi i-a dat drumul copilului – doar îl ajutase să se ridice. Am întrebat-o dacă se ocupă de iniţierea copiiilor pe patine. Mi-a răspuns afirmativ şi am aflat că oferta ei era mult mai rezonabilă decât prima ofertă pe care am acceptat-o. M-am întors să îi spun soţiei şi am găsit-o cu amândoi copiii lângă ea. Felix stătea în fund pe mantinelă şi mi-a spus că numai vrea pe gheaţă pentru că a ţipat instructorul la el iar Filip mi-a spus că a obosit; trecuseră doar 10 minute. I-am încurajat să continue şi, când au început să tropăie din nou pe gheaţă, eu am reintrat în fluxul celorlalţi care încercuiau patinoarul.

 Mă bucuram că pot patina în acelaşi timp cu copiii mei pe gheaţă şi că acest lucru nu mai este o corvoadă (cel puţin pentru mine ;-). Îmi plăcea foarte mult că poţi avea o libertate foarte mare de mişcare  dacă şti să jonglezi cu centrul de greutate. Mă bucuram de muzica bună care ne anima şi mă uitam cu puţină invidie la cei care “pluteau” şi se strecurau cu atât uşurinţă printre ceilalţi pe gheaţă în timp ce eu încercam să mă opresc şi altfel decât în matinelă. Îmi spuneam că cei mici au un avantaj pentru că la vârsta lor învaţă foarte repede şi nu le e aşa frică de căzături dar apoi am văzut şi un cuplu de bunici cu experienţă îndelungată şi care alunecau mult mai bine cu spatele decât puteam eu cu faţa. M-am gândit atunci că picii mei au mult timp înainte să se bucure de acest tip de activitate în aer liber şi că merită să investesc în cursurile lor de patinaj dacă şi ei vor dori să continue.
 Beneficiile de care vă spuneam în titlul sunt: dezvoltarea armonioasă; mai târziu impresionarea extrem de eficientă a fetelor (sau a băieţilor – după caz) cu abilităţile lor pe gheaţă şi o opţiune în plus de a fi activi pe viitor. Bonusul lor este joaca în singura zăpadă care există acum în Bucureşti, lângă patinoar unde copiii pot “recicla” gheaţa aruncată de maşina care reface starea patinoarului. Pentru părinţi bonusul poate fi vinul fiert, ceaiul ferbinte sau ciocolata caldă după ce ai ars caloriile pe gheaţă sau în timp ce aştepţi cuminte pe margine..

Revenind cu patinele pe gheaţă am mai spionat puţin lecţia domnişoarei instructor, apoi m-am dus la ai mei. M-au văzut şi au venit spre mine depăşind cu puţin viteză celorlalţi “pinguini” din grup. Lucrul acesta i-a costat o nouă căzătură. I-am ajutat să se ridice şi ei mi-au zâmbit. Am inutit atunci pot să-i determin să le placă patinoarul dacă ei reuşesc să-şi controleze mişcările pe gheaţă. Lecţia lor se terminase şi ei se ţineau în picioare pe gheaţă. Cu această primă victorie am ieşit din patinoar.
În timp ce-i încălţăm Felix mi-a spus că nu-i place iar Filip că nu mai vrea să patineze. Prea târziu pentru ei – stabilisem deja cu instructoarea că îi voi aduce la ea a două zi şi acum le-am comunicat şi lor acest lucru. “Bine!” – mi-au răspuns amândoi spre marea mea surprindere (eram pregătit pentru o negociere mult mai dură) – “mâine venim şi facem cu domnişoara!”.

Acum am terminat a şasea şedinţă la domnişoara Daniela – Instructoarea lor de la Şcoala de Patinaj Ice Crystals (detalii aici). Cea mai mică “elevă” are doi ani şi jumătate. Copiii antrenaţi de ea au obţinut numeroase premii la diverse concursuri iar ea este fostă campioană naţională la patinaj artistic pe gheaţă şi pe role.
Tonul şi abordarea este diferită, copiii mei nu mai “obosesc” după 10 minute, evoluţia lor este evidentă iar ei vor să continue (negocierea cu Felix se soldează după fiecare lecţie cu câte un porumb fiert sau vată pe băţ sau acadea ;-).

Sunt foarte curios să aflu ce metodă ai găsit tu pentru a-ţi învaţă copilul să patineze ! Te invit să postezi o scurtă descriere !
Spor !

Website Comments

POST A COMMENT.

Facebook Comments