Micii înotători

Inot
1.5K
3

Mă numesc Ionut şi sunt mândrul tată a doi băieţi de 3 şi 5 ani.

Ca şi tine, dacă eşti părinte, m-am întrebat de multe ori ce sport ar fi benefic pentru dezvoltarea şi socializarea armonioasă a copiilor mei. De curând am început să fac mişcare (să alerg) şi am observat că atunci când o fac mă simt mai bine, sunt mai fericit şi am mai multă energie. Extrapolând m-am gândit că mişcarea ar trebui să aibă acelaşi efect şi asupra copiiilor. Am căutat răspunsul vorbind cu prietenii şi citind pe net. Am ajuns la concluzia că înotul ar fi cel mai indicat pentru vârsta lor (e drept că pentru copii cu vârsta până în 5 ani nu ai prea multe opţiuni). În acelaşi timp vocea interioară a părintelui hiper-responsabil îmi spunea că poate totuşi sunt prea mici pentru înot, poate vor răci de la bazin, poate vor face boli de piele dacă apa nu este curată, poate nu le va plăcea.

Câteva luni aceste gânduri ne-au ţinut pe loc deşi încercam să mă conving că înotul n-are ce să le facă rău. Între timp a venit olimpiada de la Londra şi urmărind câteva curse de înot (era febra cu multiplul medaliat olimpic Michael Phelps) am rămas impresionat de cât de dezvoltaţi sunt înotătorii. Apoi am văzut o ofertă pe internet pentru iniţiere înot copii la clubul Poseidon. Întâmplarea a făcut să vorbesc cu un vecin despre asta şi, spre surprinderea mea, acesta mi-a recomandat cu toată încrederea să mă duc întrucât cunoaşte “clubul” şi personalul (lucrase cu ei la renovarea bazinului). Unde mai pui că era şi aproape de casă. Văzând acest cumul de coincidenţe mi-am luat picii şi ne-am dus la bazinul Floreasca să cercetăm terenul.

Am văzut mai întâi bazinul mare unde, pe lângă adulţi, erau şi câţiva copii care înotau fără colac sau aripioare. Am întrebat tipa care părea profesoara lor şi mi-a confirmat că cel mai mic care înota în bazin avea vârsta fiului meu cel mare. Am rămas impresionat şi în acelaşi timp proiecţia copiilor mei înotând singuri mi-a gâdilat plăcut egoul. I-am spus apoi că am văzut ofertă redusă pentru iniţierea copiiilor şi m-a trimis sub tribună unde este amenajat bazinul pentru copii. Am văzut nişte scări ce te duceau spre un fel de subsol, mi-am spus că acolo nu poate fi un bazin ok şi ne-am îndreptat spre ieşire să plecăm.

Când să deschid uşa am văzut o ceată de copii care urcau scările dinspre subsol împreună cu părinţii lor. Am întrebat un tătic cum e bazinul şi mi-a spus că vin aici de un an cu fetiţa care care avea 4 ani, e foarte mulţumit şi urmează din toamnă să îşi aducă şi băieţelul de 2 ani şi jumătate. I-am spus de temerile mele şi mi-a răspuns că nu a răcit mai des decât înainte, ba din contra iar alte probleme de sănătate nu a avut. După această discuţie am coborât scările şi am văzut bazinul. M-am convins că apă e curată, caldă, au duş, vestiar şi multe feonuri pentru uscat părul. Se vedea că totul este nou, îngrijit şi am uitat complet că mă aflu la un demisol (nu era chiar subsol pt că are geamuri în partea de sus).

Am vorbit apoi cu o doamnă ce părea “de-a casei” şi mi-a spus că bazinul este doar pentru copii; are 3 x 7m şi 1,2m adâncime; apă este tratată şi săptămânal fac analiză ei; grupele sunt formate din maxim 8 copii de care se ocupă 1 instructor şi o îngrijitoare. Mi-a spus că îmi poate primi amândoi plozii în aceeaşi grupă iar după ce s-a uitat în agenda am stabilit 2 zile/săptămână în care să mergem.

Ajuns acasă am cumpărat oferta de pe net iar săptămână următoare ne-am prezentat la prima lecţie de înot. Am luat halatele pe care le aveau de anul trecut de la mare, papuci de plastic să nu alunece când intră/ies din bazin şi la duş şi slipi. Înainte de asta a trebuit să facem şi un drum la un magazin de articole sportive să luăm căşti să nu se ude la păr.

Am intrat în vestiar şi în 3 minute cât i-am “echipat” transpirasem deşi eram în tricou – era foarte cald. Apoi i-a preluat instructorul iar eu m-am dus la barul de sus să mă răcoresc şi să sărbătoresc cu o bere debutul sportiv al picilor mei. La finalul orei, după ce s-au duşat, copiii mei păreau fericiţi şi în timp ce le uscăm părul (pentru că la dus şi-au scos casca) mă întrebau când mai venim. Instructorul a căscat ochii mari când i-a auzit şi mi-a spus că cel mic a stat pe marginea bazinului, în fund, cu colacul pe el aproape toată ora, a intrat în apă doar ultimele 10 minute iar cel mare înota doar din picioare întrucât mâinile le ţinea că un cleşte în jurul colacului. A două oară m-am dus cu inima strânsă amintindu-mi experienţa precedentă. I-am echipat, predat instructorului şi că să nu fiu martorul statului pe bordură a celui mic m-am dus să mă uit la cei care înotau în bazinul mare. Când m-am dus să îi iau instructorul se rugă de cel mic să iasă din bazin – era ultimul şi se bălăcea ca o broască cu colac iar cel mare îmi spunea extaziat cum a înotat ca un scafandru (cu ochelarii de înot pe ochi băga fruntea sub apă).

Acum continuăm înotul (chiar şi în casă, pe covor, doar în chiloţi), prichindelul iese mereu ultimul din bazin iar baia din cadă o facem în slipi şi scufundările cu ochelarii de înot pe ochi. Nu răcesc mai mult decât înainte, nu au făcut nici o boală de piele, au mai multă poftă de mâncare şi mă întreabă mereu când mergem la mare că să înoate mai mult iar eu încă sper că până atunci vor înota fără colac.

Dacă vrei ca şi copilul tău să facă înot (sunt multe opţiuni – cel puţin în Bucuresti) sau orice alt sport, înainte de a lua o decizie, îţi recomand să te duci cu el să vedeţi locaţia, dotările, vorbeşte cu alţi părinţi care îşi duc copiii acolo, află ce echipament este necesar şi doar practicând vei afla dacă îi place sau nu sportul respectiv.

Te invit să laşi un comentariu despre primul contact cu sportul al copilului tău. Din experienţa ta putem afla ce cluburi/sporturi să frecventăm (sper să fie cât mai puţine cele pe care să le evităm).

POST A COMMENT.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Facebook Comments