Primele lecții de mers pe bicicletă

<span class="fa fa-user"></span>
Gabriel Solomon
Ciclism
804
0

Eu am învățat să merg pe bicicletă, relativ singur. Asta însă pentru că sunt eu mai încăpățânat și poate mai masochist. Pentru fete, am zis să iau o abordare mai soft și mai inginerească.

De ce bicicletă?

În primul rând, cred că sunt câteva activități care țin de educația fizică, ce ar trebui să fie la fel de importantă ca alte segmente ale educației. Cred că este extrem de important ca cei mici să deprindă abilitățile fizice de bază (alergat, sărit, aruncarea/prinderea unei mingi), iar pe lângă cele de bază să învețe câteva activități mai complexe, dar la fel de necesare: să meargă pe bicicletă, role, să înoate.

Nu zice nimeni ca un copil trebuie să facă neapărat un sport de performanță, dar să poți totuși să te descurci în aceste zone mi se pare esențial și ține de dezvoltarea normală a abilităților motrice ale unui copil și care îi va influența viața de adult.

Metoda catâr – așa nu

Eu am învățat să merg pe bicicletă prin încercat și căzut de nu știu câte ori. Nu aveam bicicleta mea și așa între turele unui prieten, mai prindeam vreo 5 minute de încercat și căzut. După vreo 3 săptămâni, am reușit să pedalez :D

La ski am coborât o pârtie întreagă căzând la fiecare viraj. La a doua coborâre, am reușit vreo câteva viraje fără căzătură.

Când a fost vorba să învâț fetele (5 și 7 ani) să meargă pe bicicletă, am zis, totuși, că metoda personală nu e cea mai bună și am a luat-o științific, întrebând atotștiutorul google și am urmărit tutoriale pe youtube :).

Pasul 1 – Pregătirea bicicletei

Scoate roțile ajutătoare

Chiar dacă sunt mici variațiuni între sfaturile pe care le-am găsit toate încurajează începutul aventurii pe bicicletă fără pedale și fără roți ajutătoare.

Pentru roți ajutătoare, motivul este unul foarte simplu. Bicicleta se comportă când ai roți ajutătoare ca o tricicletă. La tricicletă virezi foarte mult din ghidon, pe când la bicicletă virezi destul de mult aplecând bicicleta în direcția dorită.

În plus cu roțile ajutătoare, nu prea învață echilibrul și îți va fi mult mai greu să convingi piciul să le scoți. La noi cea mică, deși a mers doar o dată cu ele (doar pentru a prinde puțin ideea de a împinge în pedală), când le-am scos la a doua sesiune, a fost puțin tragic :) (eu vreau roțile înapoi că era foarte simplu. Cumva am reușit să o convingem ca o dată scoase nu se mai pot pune înapoi – dar asta ține de abilitățile de a-i explica unele lucruri).

Scoate pedalele

Cred că cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a învăța piciul tău să meargă pe bicicletă este să îl lași fără pedale la început. Sunt biciclete dedicate, dar destinate în principal copiilor mai mici, însă noi, pentru copii de 5 și 7 ani, am scos pur și simplu pedalele de la o bicicletă normală.

Coboară șaua

Aici, mai e important de notat, că ideal ar fi ca șaua să fie îndeajuns de jos încât copilul să poată stea pe ea și să ajungă cu ambele picioare jos. Astfel, el va putea avea siguranța că poate încerca în voie și oricând poate pune picioarele jos.

Pasul 2 – Echilibru și mici viraje

Acum că am pregătit bicicleta, ideal este să găsim o porțiune dreaptă pe care poate încerca să ruleze pe bicicletă dând ușor din picioare. La început e important să încerce să se miște ușor pentru a prinde un oarecare ritm și să ajungă să se miște cu o mișcare relativ fluentă din picioare.

Trebuie să recunosc că la prima tură când observam miscările foarte stângace, mai că ziceam că o să dureze o veșnicie învățatul. Neavând nici o experiență, nici cu trotinetă sau orice altă chestie similară, a durat cam vreo 3-4 ieșiri să ajungem să mergem cât de cât pe ele.

Din acel moment am încercat să le punem să facă mici joculețe prin care să își dezvolte mai mult echilibru. Să își facă viteză și apoi să ridice picioarele, să facă ușor slalom printre niște jaloane etc.

Pasul 3 – Trecem la pedale

După încă vreo 2-3 am zis să încercăm să punem pedalele. Aici deși aveam mari emoții, la cea mare a mers instant. Nici nu am apucat eu să îi explic bine cum să apese pedala ridicată sus, că a și plecat pedalând fără nici un fel de susținere. Cea mică a reușit și ea foarte repede, dar cu puțin ajutor stând în spatele ei. Asta mai mult de încurajare, decât de ajutor fizic.

Dacă totuși vreți să le ajutați am observat că sfatul din clipuri este să le ții de sub braț. Este foarte practic. Ei învață să își balanseze greutatea pe bicicletă și tu nu trebuie să stai foarte aplecat. Plus că atunci când se lasă prea tare, tu le ții doar pe ele ca să nu cadă, dar bicicleta de obicei ia o trântă așa că au un feedback imediat și clar.

Pasul 4 – Învățăm cu adevărat

Chiar dacă au reușit să pedaleze, nu pot spune că știau să meargă pe bicicletă după acea primă sesiune. Au urmat multe alte ture cu 3-4 căzături din dezechilibrări, uitat la roată, uitat în spate, cotit prea brusc etc. Noi am fost mai spartani si nu le-am pus cotiere, palmiere sau genunchiere, ci doar cască. Așa că încă mai au picioarele ca niște dalmațieni, dar, din fericire, nu s-au speriat prea tare încât să renunțe după căzături.

Acum am ajuns la performanța să avem maxim o căzătură pe tură, din ce în ce mai des chiar niciuna :)

Direcție

Pentru a perfecționa direcția, am încercat să facem mici joculețe. Unul simplu era sa punem câteva crenguțe și să facă slalom printre ele. Unul mai avansat a fost să desenam un traseu de cretă cu multe curbe, altele mai largi, altele mai strânse, unele culoare mai largi, altele mai înguste. Amuzant a fost că imediat traseul a devenit congestionat cu pitici pe role, biciclete, trotinete etc :) Din păcate ,am pierdut pozele de atunci, dar mai jos găsiți o poză ca idee.

Oprirea

Aici am inclus lecția în traseele de cretă. Era un punct în care trebuia sa oprească cât mai aproape de o linie, apoi să traverseze pe trecere și apoi să continue traseul. Așa exersăm și lucruri utile în pedalarea pe trotuar :)

Frână avansat :D

O lecție destul de importantă a fost aici folosirea frânei mai avansată pentru a încetini, fără a te opri complet. Pentru asta am folosit un deal pe care am tot coborât pentru a învăța să folosim controlat frâna. Aici însă trebuie să fiți mereu foarte aproape de ei pentru a le explica continuu să țină frâna pentru a nu pleca prea repede la vale, dar și a relaxa un pic frâna pentru a nu opri prea brusc bicicleta și a risca dezechilibrarea. Aici am avut două experiențe interesante cu cea mică, în sensul că o dată ajunsă pe porțiunile mai puțin înclinate, tendința era să lase bicicleta să curgă, însă o dată prinsă o viteză mai mare s-a speriat: prima dată a început să plângă și a trebuit să intervenim luând-o de sub braț și ridicată de pe bicicletă, iar a doua oară nu a mai plâns ci a tras direct de ghidon și a zburat direct peste bicicletă, și trebuie să fii mereu pregătit.

Anduranță mediu :D

Copiii tind să fie foarte entuziasmați de o activitate, dar pe termen scurt și dacă le ceri doar să exerseze este posibil să se plictisească și să înceapă să se pisicească destul de repede: nu mai pot, hai să facem o pauză, ma doare fundul etc. Toate acestea sunt tehnici de intimidare și trebuie să știi cum să tragi un pic, dar fără să forțezi. Trebuie luat totul pas cu pas și treptat crescută distanța și eventual găsit un premiu la finalul turei (ex. ajungem în locul x unde facem asta și asta).

Cum a fost experiența voastră cu bicicleta?

Noi am ajuns în maxim o lună (folosire cam de 2-3 ori pe săptămână) la nivelul la care facem o tură de vreo 4-5 kilometri (cu vreo 2-3 opriri scurte de relaxat mâinile și picioarele) prin campusul de la Politehnică, un loc destul de bun pe perioadă de vară să înveți copiii să meargă pe bicicletă.

 

POST A COMMENT.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Facebook Comments