Un exemplu frumos

Atletism
2.4K
0

Sâmbătă, la cursa copiilor din cadrul Raiffeisen Bank Bucharest Marathon, una dintre fetițele partipante mi-a dat un exemplu de atitudine extrem de frumos. Numele este Ioana și a participat cu numărul K579.

Trebuie menționat că toți copiii care au participat și însoțitorii care i-au adus (părinți, antrenori sau profesori) merită toate aprecierile noastre. Vremea de sâmbătă cred că i-ar fi ținut departe de start pe mulți alergători adulți, dar un număr cu adevărat impresionant de copii au avut curajul să ia startul.

Suntem implicați în cursele de copii de ceva ani și am văzut multe situații, unele mai plăcute, alte nu prea. Am încercat diverse variante pentru a păstra cursele ca o experiență frumoasă pentru copii. Așa am ajuns cumva la această variantă cu zone de start separate pe categorii, fără părinți în zona de start, cu pătrate de poziționare la start, pe care din păcate, sâmbătă, din cauza ploii, nu am reușit să le folosim.

Copiii sunt foarte energici și mulți au o întrecere chiar înainte de start. Vor musai să fie primii la linia de start. Astfel, uneori, se mai lipesc de gardul de prestart cu 15-20 de minute înainte de start, ba chiar uneori escaladează gardul strigând: Dați-ne drumul! Dați-ne drumul! Asta spre deliciul jandarmilor care se amuză spunând: Uite viitorii protestari!

În momentul în care deschidem zona de prestart și mutăm copiii spre start, reușim cu greu să îi mutăm foarte ușor fără ca unii copii să nu sprinteze sau chiar să se împiedice și accidenteze înainte de start. Uneori parcă suntem la Rovine chiar înainte de start. Pentru a preveni busculadele înainte de start încercăm să îi așezăm pe rânduri cu spații între ele, dar unii copii sunt foarte porniți să ajungă musai în primul rând. La orice ocazie încearcă să se mute un pas mai în față. Influența unor părinți sau antrenori nu ajută deloc la această situație, lucru care se vede în momentul în care un copil începe să plângă sau chiar nu mai dorește să alerge în momentul în care este rugat să se întoarcă în rândul din care plecase.

În acest context, a fost extrem de plăcut să o observ pe Ioana. Încă din zona de prestart era foarte relaxată. Stătea cumva în zona din spate a zonei fără a se îngrămădi în rândurile din față și fără a vrea sa ajungă undeva în față sau să fie cât mai bine poziționată. Nici în momentul în care am început să mutăm rând cu rând copiii spre zona de start nu s-a grăbit deloc. A așteptat cuminte până au plecat aproape toți copiii și s-a așezat bucuroasă în ultimul rând. Nu părea deloc deranjată de acest lucru. Inițial mi-am spus că este doar un copil care vrea doar să alerge ușor, nefiind alergătoare cu adevărat, ci mai degrabă entuziasmată de a face mișcare.

Partea și mai frumoasă este că a făcut acest lucru deși alerga extrem de bine, lucru care s-a văzut la finish. Deși a plecat aproape ultima de la start a reușit să vină la final în primele 20-25 de concurente, într-o categorie destul de numeroasă și, după cum se vede în poze, alergând și destul de relaxată.

De multe ori și ca adulți competitivitatea ne împinge să ne certăm cu voluntarii să ne lase în blockstartul C, deși suntem alocați în F pentru că suntem la prima cursă. Este extrem de frumos să primești o lecție de atitudine și relaxare. Competitivitatea are locul ei la cursele de profesioniști, dar parcă nu ar trebui să fie așa mare pentru cursele de masă destinate copiilor.

Mi-aș dori dacă ne-ar putea ajuta cineva să o identificăm pe Ioana (părinții) întrucât dorim să-i pregătim o surpriză și un premiu special. Numele i-l cunoaștem pentru că atunci când eram în prestart am crezut că are emoții sau că nu vrea să alerge la cât de detașată stătea de toată înghesuiala și am încercat să stabilesc o legătură cu ea să văd dacă o pot ajuta să scape de emoții, întrebând-o cum o cheamă.

Mulțumesc Ioana pentru o lecție de om mare, de atitudine frumoasă și alergare cu bucurie fără încrâncenare!

14543946_1222593994479880_6940225868875535746_o 14590095_1222593301146616_4074664909600557769_o

Website Comments

  1. Emil
    Reply

    buluceala de la start si mai ales modul in care parintii o alimeteaza au fost lucruri care m-au facut sal rog pe Gabi sa ma dispuna undeva pe traseu si nu in zona startului la evenimentele la care am participat ca voluntar. Pur si simplu nu ii inteleg pe parinti, daca ai um copil care alerga incet pur si simplu il pui in pericol asezandu-l in fata celor mai rapizi.
    Felicitari si multumiri pentru tot ce faceti pentru acesti copii

    • Gabriel Solomon
      Reply

      Cred ca lucrurile au inceput sa se mai rezolve usor usor. Unii parinti au inteles mai bine cum se desfasoara cursele de copii si cred ca cei care au alte opinii mai competitive au ramas in minoritate :)

      • Dan
        Reply

        Încerc să vin cu ceva constructiv în această discuţie- cât de competitivi trebuie să fim într-o cursă plecând de la alte articole.

        Am vazut in primavara cursa fetelor de 7-8 (sper sa nu gresesc, poate era cea de 5-6 ani). La start, doua fetite imbracate super profesionist au plecat de pe la mijloc. Relaxate, fara stres. Parea foarte clar ca stiu ceea ce fac, modul cum erau imbracate spunea multe despre parintii lor- probabil alergatori de prima mana. Finish- cele doua fetite termina la fel de relaxate pe 2 si pe 3. Nu erau deloc mari din punct de vedere fizic, chiar mărunţele. Doar că au ştiut să alerge.
        Asta as vrea sa vad promovat- un mesaj de genul- poti fi competitiv si plecand din linia 2, atata timp cat iti vezi de cursa ta şi doar a ta.
        Sau- X a câştigat cursa deşi la start a stat cuminte mai în spate.
        Să nu uităm, este un concurs de alergare. Are start dat, are un finish, are niste reguli clare, are niste premii si are un podium. Mai mult, are niste categorii de varsta special gandite pentru a nu pune un baiat de 11 ani intr-o cursa cu o fetita de 5 ani tocmai pentru ca nu e echitabil.
        Ce trebuie făcut este să educăm părinţii dar nu prin pedepsirea copiilor- obligaţi să stea într-un anume loc, şi alte tertipuri a la Codreanu” pentru că nu este deloc fair-play.

        • Gabriel Solomon
          Reply

          Buna Dan,

          Ideea de a fi competitiv raportat la tine este cu siguranta o idee ce merita promovata.
          Asta a incercat cumva Oana si prin acest articol.

          La cursele de copii sunt mai mereu in zona de start si eu nu l-am vazut pe Dan Codreanu obligand un copil sa stea intr-un anumit loc ca pedeapsa. Ce s-a intamplat a fost ca i-a rugat sa ramana fiecare in patratica lui ca sa nu se creeze buluceala la start. Copii care inaitau din locul pe care erau initial spre un rand mai in fata erau intradevar trimisi inapoi in randul lor.

POST A COMMENT.

Facebook Comments