Zborul unui tânăr autist pe asfalt

Joshua Manning este unul dintre tinerii care suferă de autism. În ciuda acestei boli, adolescentul australian de 17 ani aleargă la curse pe distanţe lungi, unde înregistrează timpi foarte buni. Aceasta nu este însă lupta unui tânăr cu autismul, ci o poveste despre magia “zborului” şi a legării şireturilor.

În 2012, Joshua a început să se antreneze pentru triatloane după ce destinul i l-a adus în faţă pe Brian King, un antrenor la C1 Performance Coaching. Asta se întâmpla în oraşul său natal – Gold Coast, Australia. La scurt timp au apărut rezultatele: a câştigat ediţia 2012/2013 a Campionatului Naţional de Triatlon Olimpic pentru tinerii de 14 şi 15 ani.

Însă nu toată lumea îşi doreşte să fie Iroman, ci doar să atingă fericirea. Din cele trei discipline care formează un triatlon, puştiul este cel mai atras de alergare: legarea şireturilor şi plecatul la antrenamente îi dau mereu impresia că zboară. Spre deosebire de celelalte sporturi, alergarea îl face fericit. Când aleargă nu mai există bariere, limitări, nu mai exista autismul şi nici nu-l poate trage înapoi nimeni.

Tânărul este îndrăgostit de alergarea pe distanţe mari. Cum altfel, când tatăl lui, Paul, este maratonist şi triatlonist Ironman?

“Reuşeşte să ajunga în acel loc inacesibil celorlalţi. Intră în acea zonă şi se tot duce. Nu cred că l-am auzit vreodată vorbind despre cât de mult timp durează sau despre cât de lungă este o alergare. Este doar un “pot s-o fac” şi se duce şi aleargă. Este doar un “asta vreau să fac””, explică Paul despre fiul său, într-un material postat pe site-ul oficial al Maratonului Honolulu.

Sărind peste celebra distanţă de 42 de km, Joshua a terminat în aprilie o cursă montană (un trail race de 50 de kilometri), urmată de un prim semimaraton de 1:26:31 la Gold Coast Airport Half Marathon (locul 6 la categoria lui de vârstă) şi de numeroase curse de 30 km.

Debutul la maraton l-a avut abia duminică, 14 decembrie, la Maratonul din Honolulu. Nu a reuşit să doboare, cum îşi propusese, bariera de 3 ore. A fost “doar” un 3:22, locul la 10 categoria de vârstă 15-19 ani. Un timp foarte bun, credem noi, printre alţi 30.000 de timpi realizaţi la cursa respectivă.

“Autismul nu a reprezentat vreodată o barieră pentru Josh”, mai spune tatăl tânărului. “Alergarea îi deschide o uşă către lume. Are obiective măreţe. Cel mai important lucru ce rezultă din toate astea este mesajul că pur şi simplu trebuie să faci ceea ce te face fericit. Alergarea l-a determinat să iasă din carapace. Este vorba să faci ce-ţi place, iar pasiunea este cheia. Află ce te face fericit şi fă acel ceva. Şi nu oricum, ci în cantităţi mari”.

“Iubesc alergarea”, recunoaşte Josh. “Pleci nu tocmai vesel, dar te întorci cu adevărat fericit şi linistit. Dacă ajung să ţin un ritm bun, constant, uit cât de greu este totul. Este distractiv.”

Foto: facebook.com/Jmanningrunner

Article Tags

Website Comments

POST A COMMENT.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Facebook Comments